Viziuni diferite a social-democației între Republica Moldova și Europa Unită

De multe ori pesimismul sau optimismul politic al moldovenilor nu este pe deplin justificat. În general, aceasta se întâmplă din cauza mass-mediei care deși ne redă datele factologice obiective, totuși impune o tentă de individualism prin orice jurnalist, comentator politic sau gazetar care tratează o anumită temă. Lucrul acesta ar fi fost ceva normal dacă nu ar fi influențat atât de mult viziunea populației, în special al tinerilor despre doctrine și ideologiile politice la Estul și Vestul țării noastre. Cazul social-democrație este unul relevant în acest sens.

În mediul jurnalistic, literar și academic sunt propagate idei care nu sunt întru totul exacte referitor la politicile promovate în special în țările membre ale Uniunii Europene. Este vorba de paritatea liberalismului și a social-democrației din aceste țări. Tradiția democratică se bazează acolo pe un dialog între reprezentanții diferitor clase sociale deși abordările sunt foarte varialte de la caz la caz. În acest context politicienii sunt cointeresați de promovarea cât mai activă a propriilor valori în speță a celor social-democratice.

Ponderea social-democrației în Europa o putem aprecia uitîndu-ne la statisticile oficiale și la rezultatele alegerilor în toate aceste țări. Să luam ca exemplu Suedia unde Partidul Social Democrat a fost majoritar în Guvernul țării între anii: 1920, 1921—1923, 1924—1926, 1932—1936, 1936—1976, 1982—1991, 1994—2006. Această țară a devenit un etalon al implementării doctrinei social-democrate în practică. Rezultatele sunt pe măsură: în cea de-a doua jumătate a sec. XX Suedia a avut parte de un “miracol economic” care a dus la răspândirea mode „modelului suedez” și în alte țări europene.

În Germania Partidul Social Democrat ocupă un loc de frunte printre formmațiunile politice ale țării. Între 1957 și 2005 acest partid a obținut mai mult de 30% de sufragii iar între 1969 și 1982 SPD-ul a deținut puterea în Guvernul țării. Din 1998 până în 2005 cancelar al Germaniei a fost Gerhard Schröder candidatul social-democraților din această țară. Despre creșterea economică a Germaniei, cred că, nici nu mai este nevoie să mai vorbim – face parte din primele 5 puteri economice ale lumii.

În Marea Britanie Partidul Laburist a avut parte din 1924 de șase prim-miniștri iar până în 2005 această formațiune a acumulat, în diferiți ani electorali, între 33,3% și 48% din sufragii. Ultimultimii doi prim-miniștri ai țării au fost laburiștii Tony Blair și actual șef al executivului Gordon Brown. La fel ca în cazul Germaniei Marea Britanie ocupă unul din locurile de frunte printre economiile lumii.

În Parlamentul European fracțiunea socialistă este alcătută din partide din 33 de state europene, iar după numărul de mandate actualmente ocupă locul doi în această instituție. Susținerea sporită din partea cetățenilor europeni a social-democrației se explică prin măsurile implementate reușit în domeniu economic, social, cultural și educațional în cadrul fiecărei țări din Uniune.

Ideea greșită potrivit căreia Europa politică aplică preponderent doctina liberală în relațiile social-culturale și economice s-a răspândit încă de la destrămarea fostului lagăr socialist și a fost în parte provocata din considerente subiective de asemănare nomională. Emigranții, persoanele de vârstă medie și tinerii, odată ajunși în Uniunea Europeană sunt derutați de noile realități la care sunt sortiți să ia parte. Este foarte greu pentru acești oameni să-și reconsidere poziția  fără o pregătire prelabilă. Până la urmă și aceștia își dau seama că soluția pentru Republica Moldova ar fi aplicarea soluției social-emocrate.

Impresii de început

Social-democratia, dupa mine, este actualmente singura noastra optiune de aderare la Uniunea Europeana. Anume un sistem ideologic bine gandit si reformulat pentru mica noastra tarisoara ar fi cea mai oportuna optiune pentru surmontarea crizei economico-institutionale care ne frimanta nu de doi ani, nici de zece ani ci de doua decenii intregi, odata cu destramarea colosului sovietc si incercarea de a trece la un nou sistem socio-politic caracterizat ulterior prin sintagma de economie de tranzitie.

Speranta unei redresari, sau mai bine zis, a unui progres in planul dezvoltarii unei democratii apricate prin liberalizarea treptata a pietei, din pacate nu s-a materializat in niste pasi conceti si strategii de dezvoltare continua. In loc de aceasta, pe parcursul mai multor guvernari, prapastia dintre patriciatul politic si plebea muncitorimii s-a adancit simtitor. Oricare nu ar fi fost partidele venite la putere sitautia in plan socio-politic nu s-a redresat in vreun fel. Desi se conduceau dupa sisteme ideologice, care in esenta ar fi dat posibilitatea unor actiuni de normalizare a situatiei sociale grave, partidele nu au intreprins nimic in acest sens.

Trecerea busca de la economia planificata la o economie de piata, de la comunsm la liberalism si de la dictatura la un sistem care s-a vrut a fi democratic i-a lasat, la drept cuvant, dezarmati pe sustinatorii acestor reforme. Schimbarea mentalitatii unor clase de oameni nu s-a putut petrece peste noapte si dupa cum vedem nici peste douazeci de ani. Intr-un fel, nici schimbarea generatiilor nu a adus dupa sine vreun progres palpabil. Mai mult, ultimele tendinte in materie de politica interna seamana haos si disperare printre oameni.

Inca din timpul erei comuniste, nimanui nici nu i-ar fi trecut prin minte cat de complicat poate fi acest proces de trecere de la „dictatura proletariatului” la o mirifica democratie in care fiecare sa aiba posibilitatea sa-si infaptuiasca si sa-si vada visul cu ochii.

Intocmai ca si petru a face primii pasi prin viata copilasul are nevoie sa fie ajutat de parinti asa si in plan macro social, micii intreprinzatori, oamenii de afaceri, muncitorii care vor sa iasa din cercul inchis al economiei planificate au nevoie de ajutorul statului. Problema cea mare a institutiilor statului acum o constituie in primul rand coruptia si birocratia care este strans legata de prima.

Aplicarea brusca a liberalismului economic a facut un mare deserviciu societatii, reformele trebuiau infaptuite treptat tinandu-se cont de mostenirea grea a sistemului socio-economic sovietic si nu cu graba care a dus foarte repede la falimentarea multor intreprinderi care la timpul lor au adus un real profit si statului dar si angajatilor. In acest context, si in special pentru Moldova post sovietica, cea mai buna varianta de rezolvare a acestei conjuncturi defavorabile pentru Moldova reprezinta social-democratia.

Din punct de vedere ideologic, social-democratia aplicata corect dupa toate standardele unei strategii bine gandite reprezinta solutia optima pentru dezvoltarea intr-o progresie ascendenta a Republicii Moldova, implicit si eurointegrarea.